Un grup de comando, cu ordin precis, a hotărât eliminarea locotenentului „rebel” din Armată. Ne pu­team aştepta la un alt verdict în con­diţiile în care un politruc – pe post de pur­tă­tor de cuvânt al Ministerului Apă­ră­rii – îl condamnase pe locotenent chiar de la prima apariţie în public? Faptul că unitatea din Turda ar fi res­ponsabilă pentru decizie, şi este pre­zentată chiar aşa, nu poate pă­că­li pe nimeni. Răspunderea pentru scoaterea locotenentului din Armată o poartă atât conducerea po­litică a ministerului, cât şi şeful Sta­tului Major General.

„Vina” lui Alexandru este că şi-a exprimat opiniile în faţa civililor, la televiziune, şi a ieşit din perimetrul U.M. Ideile aduse în dezbatere pot fi combătute, dar până să fie puse în circulaţie pe canalele „civile” ele au „zăcut” la Ministerul Apărării luni de zile. Memoriile lt. Alexandru Gheorghe, adresate potrivit regulamentelor militare, pe scară ierarhică, nu au avut răspuns. Disperarea omului cinstit, profund patriot şi creştin, care a jurat credinţă poporului român, nu unei găşti de politicieni corupţi care au adus România în sapă de lemn, a dat pe dinafară. El a găsit calea de comunicare cu societatea păstrându-şi haina militară în timpul mitingului de la Piaţa Universităţii.

A încălcat legea, spun juriştii, legaliştii, cei care primesc ordine de exprimare de la instituţii militare! Să-l dezbrăcăm de haina militară, să-l degradăm, să-l belim pentru că a avut curaj să spună ce gândeşte, aceleaşi gânduri pe care le împărtăşesc milioane de români? Decizia consiliilor de onoare, câte vor fi ele, nu aduc în nici un caz onoare Armatei! Ce înseamnă or­ga­nismul militar, o castă, o lume în­chisă, desprinsă de societate? A tră­dat tânărul locotenent secrete mi­litare, a făcut aprecieri jignitoare la adresa comandanţilor? Propu­ne­ri­le care le-a făcut, unele bune, al­te­le pe care le-a considerat chiar el gre­şite, merită să fie dezbătute în pri­mul rând în Armată. Nu în­seam­nă că se va prăbuşi disciplina, că apare pericol de rebeliune armată în ţară!

Dar cum pot înghiţi ofiţerii de carieră presiunea de politizare a Armatei de către vârful Ministerului, de instaurare a nepotismului şi a criteriilor arbitrare de promo­va­re? Asta se discuta doar de civili, ne­mulţumirea faţă de „regimul Oprea” care sufocă structura mili­ta­ră nu este un pericol pentru sigu­ran­ţa naţională? Un general de patru stele chiar în retragere, şef de partid, poate fi considerat civil? Paradoxal, decizia pe care ar urma să o oficializeze Oprea vine în flagrantă contradicţie chiar cu pre­şe­din­tele Băsescu, ca şef al CSAT. Nu a spus Băsescu Traian că protestele manifestanţilor, care exprimă o ne­mul­ţumire mult mai largă a popu­laţiei, sunt justificate?

Atunci, de ce lt. Alexandru Gheorghe nu are voie să vorbească? O voce lu­cidă, tânără aduce o rază de lu­mi­nă şi speranţă în osificatul or­ganism mili­tar. Regulamentele prea strâm­te pot fi reparate, sunt fă­cute de ofi­ţeri, şi ele trebuie să asi­gure şi progresul Armatei. Dacă în ’89 Armata ar fi respectat regula­men­tele ce s-ar fi întâmplat? Sunt con­vins că dreptatea şi progresul Ar­matei sunt astăzi exprimate de lo­cotenentul Alexandru Gheorghe şi nu de gene­ralul Oprea. Locotenentul va deveni, firesc, în scurt timp, genera­lul de care Armata are nevoie.

Sursa